Jurnal de vacanță 2014. Praga (2)

Călătorii.

Impresii de călătorie.

Transcrieri din jurnalul scris de mine pe parcursul călătoriei.

Praga, ziua 2. Am pornit spre Podul Carol și ne-a uimit mulțimea de turiști de pe străzi, ca și ieri. Ce a fost diferit de ieri a fost vremea. A ieșit soarele dis-de-dimineață și nu a mai intrat în nori toată ziua.

Pe Podul Carol, lumea de pe lume. Statuile sunt la fel de înnegrite ca și anul trecut, din păcate. Singurele pete luminoase sunt pe statuia și pe crucea Sf. Jan Nepomuk, unde pun mâna oamenii și își pun câte-o dorință. Am avut o întâlnire foarte plăcută cu o fetiță-teckel (de fapt o babă, că avea 13 ani !), numită Maddie. Am trecut și pe lângă o mică trupă de jazz-dixieland. Cântau foarte frumos și i-am ascultat cu mare plăcere în timp ce i-am filmat.

Vltava era foarte neagră, probabil din cauza ploilor care au căzut atât de abundent peste toată țara. Vasele ”de croazieră” făceau aceeași cursă-țeapă de jur-împrejurul Podului Carol și atât.

Am trecut podul, îndreptându-ne spre Castelul Praga. Pe drum am fotografiat tipii care stăteau în vitrină, cu picioarele în niște acvarii, iar peștișorii se hrăneau cu pielea moartă de pe picioarele lor. Câh !

Nu am mers prea mult și mi-am dat seama că am comis o mare eroare. În loc să mă încalț cu pantofii de sport, care au o talpă mai solidă, mi-am pus niște pantofiori-mocasini ușurei prin talpa cărora simțeam orice pietroi, orice denivelare. În zona Hradčany străzile și trotuarele sunt pavate cu pietre mari, cu spații mari între ele și mersul, mai ales în pantă, este cam incomod. Așa că am luat un taxi (150 de coroane) și am scăpat de urcușul până în vârful dealului. S-a nimerit foarte bine, fiindcă am ajuns exact când începea ceremonia de schimbare a gărzii (castelul este reședința președintelui Republicii Cehe).

După ceremonie am intrat, am revăzut cu mare plăcere ceea ce mai vizitasem și anul trecut, apoi am coborât dealul pe partea cealaltă, pe niște scări care ne-au dus direct la stația de metrou. Ajunși la ”noi”, adică la Piața Sf. Wenceslas, am mâncat tot la ”Vaclavska”. Masa a fost din nou excelentă și nu scumpă: 3 supe, 2 pizza și 1 friptură cu sos, cartofi prăjiți și salată, 3 înghețate pricopsite, 2 pahare cu bere și 1 Coca-Cola +bacșișul = 1000 coroane , adică ~ 40 euro.

Crucea Sf.Jan Nepomuk, pe Podul Carol

Dixieland Jazz-band pe Podul Carol

În restaurantul Vaclavska

Cuptorul de pizza din interiorul restaurantului

Desigur, la întoarcere am mâncat la același restaurant. Surpriza zilei a fost ”cotletul milanez”, reprezentat, de fapt, de trei șnițele presărate cu parmezan. Buneee !
Praga, Ziua 3. Ca niște copii cuminți ce suntem, azi, de Ziua Copilului, am fost la Grădina Zoologică. Acolo, puhoi de oameni, copii și… câini ! Am văzut animalele pe care nu le văzusem anul trecut: focile, tapirul; am revăzut papagalii, felinele și multe altele. Le-am făcut fotografii, ne-am plimbat cu telescaunul, am mâncat la o terasă o înghețată, mică dar tare bună ! Ne-am simțit foarte bine, a fost o duminică frumoasă.

Chemarea naturii face testoasele sa ignore vizitatorii!

Încă cinci minute, mami!

Tapirul bicolor

Placa comemorativă pentru primele foci din Zoo Praga

A doua zi de dimineață am plecat către Viena, cale de 380 km. Vreme uscată, nu prea cald, când înnorat, când însorit, numai bine de călătorit. Chiar dacă ne-am reîntâlnit cu numeroasele zone în lucru de pe autostrada Praga-Brno, nici vorbă de coloanele de care am avut parte la sosire. La ultima benzinărie din Republica Cehă am băut o cafeluță și mi-am luat o jucărie, un mielușel mic și alb care behăie tare drăgălaș. I-am pus numele Mielușelul ! Se poate vedea aici.

*

Va urma

Articolul este înscris în seria ”Reflexii” de la SoriN.

Ai putea să mai citești:

• Drumul prin Europa
• Praga (1)