2016-08-19

O sirenă de John William Waterhouse

Reflexii.

Artă. 

o-sirena-waterhouse-1900

John William Waterhouse (1849-1917), pictor englez prerafaelit – a făcut parte din grupul de pictori, poeți și critici de artă prerafaeliți numit Frăția. Grupul a promovat stilul de artă premergător epocii lui Rafael și lui Michelangelo. Pictura sa a suferit însă și influențe ale curentului impresionist.

Și-a trăit copilăria la Roma și se consideră că din acest motiv picturile lui au avut cu precădere subiecte din viața de zi cu zi a Romei antice, precum și din mitologia romană, personajul central, fiind, în cele mai multe cazuri, o femeie.
În Anglia, Waterhouse a făcut schițe după multe opere de artă de la British Museum și Galeria Națională. În anul 1871 a intrat la Academia Regală de Artă, inițial pentru a studia sculptura, orientat apoi către studii de pictura. Picturile sale s-au bucurat de un succes constant, astfel că a devenit membru al Academiei Regale de Artă.
În urmă cu o vreme prezentam pictura lui Waterhouse din anul 1897, Mariana în sud.
mariana-in-sud-waterhouse-1897

Pictura ”Mariana în sud” a fost inspirată de personajul Mariana din poemele lui Alfred Tennyson, ”Mariana” și ”Mariana în sud”, scrise în 1830 respectiv 1832.
La rândul său, Tennyson a preluat personajul de la Shakespeare, din piesa de teatru ”Măsură pentru măsură”, scrisă în 1603.
Părăsită de iubit și izolată de societate, frumoasa femeie se întreabă în fața oglinzii la ce îi mai slujește acum frumusețea și își dorește moartea. Dacă în comedia shakespeariană finalul este fericit, femeia recâștigându-și iubitul, versurile lui Tennyson dau de înțeles că sfârșitul poveștii de dragoste este trist.
Diana comenta pe atunci:
Un tablou frumos. Hhhhm…. La ce, oare, foloseste frumusetea fizica atunci cand e vorba de Iubire? In realitate poate fi chiar o piedica, as zice… Femeia frumoasa, in special (dar si in cazul barbatilor ar putea fi la fel), se intreaba daca e iubita cu adevarat sau doar e vazuta ca un trofeu ravnit de multi… Aceasta lasand deoparte faptul ca… „frumusetea e in ochii privitorului”.
Sursa foto 1 
Sursa foto 2


Această postare este înscrisă în serialul ”Reflexii” de la SoriN.

Ai putea să mai vezi: 

15 comentarii:

  1. Frumusetea ? ... oare cati pictori, si de cate ori, au pictat femei urate ? ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. S-au mai văzut... Ce zici de Mona Lisa?! :))

      Ștergere
  2. Ce deosebit tablou. O sa-l mai explorez pe acest pictor... Aproape real arata sirena. Uneori ma intreb daca nu ar fi posibil sa existe pe undeva, prin adancul marilor...

    Multumesc draga Zina! Un weekend minunat iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaa, vrem neapărat să existe personajele de basm... Da' dacă ar exista și Zmeul, și Balaurul, și Baba-Cloanța?! :))

      Ștergere
    2. Poate nu ar fi atat de rele ca personajele din contemporaneitate... :D

      Ștergere
  3. Sirenele au fascinat mereu imaginatia artistilor,f dragut este primul tablou.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O fi și vreun sâmbure de adevăr, mai știi! ☺

      Ștergere
  4. Pictorul J.W.Waterhouse este apreciat de criticul de arta,contemporan
    cu noi,ca "un prerafaelit modern",apreciere cu care sunt de acord,
    studiindu-i toate picturile,schitele,variante pe acelasi subiect,etc.!
    (evident-reproduceri).O lucrare a sa,"Sf.Cecilia",a fost vanduta,in 2006,cu 6,6 milioane de lire !O pictura a sa,"Somnul si ruda vitrega
    Moartea",este expusa anual,la Academia Regala de Arta.In 1992,apare
    chipul sau pe un timbru postal;nu a fost foarte apreciat in timpul vietii,in parte,pentru reprezentarea unor chipuri feminine triste si
    a unor picturi complexe si cromatic si compozitional("Ulise si sirenele","Buna Vestire"-cu o cromatica de albastru violaceu,de lapis-lazuli,minunat,"Miranda",din 1916,cu o bogatie de tonuri,griuri si nuante de albastru si verde,si multe altele).
    Eu admir la Waterhouse forta si claritatea desenului(liniei),ca in
    pictura "Vantul",cu acele perfecte curbe ale salului purtat de femeie,contururi precise ca in pictura prezentata astazi,cromatica
    ce-l apropie de impresionisti,cum spuneai.Sunt in admiratia ultimei variante,1916,a picturii"Lady din Shalott"-portretul sotiei,de fapt
    ...dar nu mai continuu !
    Multumesc mult,draga Zina,pentru placerea de a-l studia !
    PS.Dar Baba-Cloanta exista,si ceilalti sunt,pe ici,pe colo...?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De ce n-ai continuat, era interesant!
      Da, există, ai dreptate! :))

      Ștergere
  5. Poate ca aud "cantecul sirenei" dar in cazul acestor tablouri am senzatia ca sunt mai mult filosofie decat pictura, "fragment de poveste ilustrata". Imi plac tare mult aceste lucrari.
    Iti doresc, cu drag, sa ai un minunat sfarsit de saptamana. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, da, filosofie și literatură... Și mie îmi plac mult.

      Duminică plăcută, dragă Diana! ☺

      Ștergere
  6. Splendide tablouri,sunt atât de reușite parcă ar fii fotografii!
    Wekend cât mai frumos îți doresc,Zina!
    Îmbrățișez cu drag și mulțumesc de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că sunt pe placul tău. Elena!

      Duminică plăcută! ☺

      Ștergere
  7. Minunate picturi! În prima, parcă îți vine să întinzi mâna și să atingi pe acea frumoasă a apelor, atât de frumos este portretul ei. Al doilea tablou ne oferă prilejul multor gânduri și meditații.
    Sărut mâna, doamna Zina! :-)

    RăspundețiȘtergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !