2015-09-22

Marea Neagră în septembrie

Călătorii.

Jurnal de călătorie.

gogosi-olimpice
Ați mai văzut asemenea gogoși?!
Au trecut mulți ani de când nu am mai fost pe litoralul românesc, la Marea Neagră. Nu din snobism. Chiar dacă am mai călcat, de atunci, pe nisipul plajelor altor mări, a fost pentru că ne-am dus să vizităm obiective turistice aflate acolo. Cu alte cuvinte, nu am fost ”la mare”, special pentru ea.

Iată cum stăteau lucrurile cu un septembrie în urmă pe litoralul Mării Negre. M-aș bucura să aflu că unele s-au mai schimbat...

Cum nu prea suport soarele, din motive de alergie, începutul lui septembrie mi s-a părut momentul cel mai convenabil să revedem marea noastră pentru câteva zile. Am purces la drum într-o dimineață frumoasă, însorită, cum însorit a fost tot timpul cât am stat acolo. Ținta: Neptun, unde ne aștepta un excelent apartament cu două camere într-un aparthotel.

Drumul ar fi fost ușor și bun, dacă, înainte de Nana, nu s-ar fi deviat circulația de pe autostradă pe vechiul și înghesuitul drum spre Constanța. Cică s-ar fi răsturnat undeva o cisternă cu azot, dar mașinile alea multe blocate la intrarea în Nana spuneau cu totul altceva… Mă rog ! Reveniți pe autostradă, am avut plăcerea să vedem o caravană de rulote din Slovenia, vreo 15-20, care se îndreptau cuminți, una după alta, spre litoral. Era o asociație sau un grup mare de prieteni, am remarcat că toți erau cam de aceeași vârstă, în jur de vreo 50 de ani.

N-am să povestesc cu amănunte tot ce am făcut la mare, voi spicui doar câteva impresii de călătorie. Ajunși la Neptun, am mâncat și ne-am odihnit, apoi am pornit spre plajă. Era după-amiază și ne-a prins acolo înserarea, cu un clar de lună uimitor de frumos, dar și cu o legiune îndrăcită de țânțari înfometați. Ne-am mirat noi de ce era părăsită plaja ca la un cataclism, dar am înțeles repede de ce ! Apropo de înfometare, am mâncat la diverse terase prin stațiunile pe care le-am vizitat în acest răstimp, dar cel mai bine se mânca la doi pași de hotelul nostru, ”Residence”, la terasa ”Foișor”, o terasă umbroasă și răcoroasă, înecată în verdeață, cu o bucătărie excelentă.
plaja-din-neptun
1. Neptun. Plaja

abandonul-inserarii
Abandonul înserării
somn-netulburat
Pe ei nu-i deranjau țânțarii!
terasa-foisor-de-la-neptun
Terasa ”Foișor”
Cu excepția celei de la Eforie-Sud, nota generală a plajelor vizitate de noi (Neptun, Mangalia, Eforie-Nord) a fost murdăria. Densitatea chiștoacelor de țigări pe metru pătrat demonstra că pe acolo nu se mai greblase de mult și nici că s-a greblat în cele cinci zile cât am stat la mare. La Mangalia s-a adăugat și bariera de alge urât mirositoare de la malul mării. La Eforie-Sud, noroc că n-avea cine să facă murdar, plaja era aproape pustie.

Mangalia era curată (mai puțin plaja, cum spuneam mai sus), plină de flori, cu un aspect civilizat. Am revăzut Sanatoriul, care a jucat un mare rol cândva, în viața mea. Arăta bine, și pe dinafară și pe dinăuntru, departe de a arăta decăzut, dar nici luxos. Pe partea opusă mării se află geamia Esmahan Sultan, despre care a scris foarte frumos Mihaela Dămăceanu. Pe soclul de piatră al gardului, o pisică resemnată cu greutățile vieții n-a avut puterea să se bucure de mângâieri. Poate i-ar fi plăcut ceva de mâncare, dar n-aveam nimic la noi și nici prin apropiere nu se vedea vreun chioșc sau magazin.
plaja-de-la-mangalia
2. Mangalia. Plaja
hotelul-sanatoriului-din-mangalia
Hotelul sanatoriului, fațada dinspre plajă
geamia-din-mangalia
Geamia Esmahan Sultan
pisica-suparata

Eforie-Sud ne-a creat o puternică impresie de părăsire. Acea părăsire din filmele western, în care în tot orașul nu vezi picior de om sau altă vietate. Așa era și pe străzi în stațiune, și pe faleză, iar pe plajă erau poate vreo douăzeci de inși cu totul. La Capul Turcului mai mișcau niște lebede pe apă, între care se infiltraseră și niște pescăruși.

plaja-de-la-eforie-sud
3. Eforie-Sud. Plaja
lebede-la-capul-turcului
Lebede la Capul-Turcului
pictura-murala-la-capul-turcului
Românii au talent!
triptic-la-intrarea-in-eforie-nord
4. Eforie-Nord. Triptic la intrarea în stațiune
După cum se observă, am publicat numai o fotografie din Eforie-Nord. Am fost așa de șocată și dezgustată de schimbarea suferită de această stațiune încât nu am mai avut chef să fac fotografii. Nu am umblat prea mult prin țară în ultimii ani, dar atât cât am fost prin diverse locuri nu am văzut un asemenea fenomen. 

Străzile și aleile sunt sufocate de gherete zise buticuri, de autoserviri (câte cinci-șase una lângă alta) și de… farmacii ! Unde sunt două-trei pe o parte, sunt neapărat și două-trei pe cealaltă parte a străzii. Și sunt pe fiecare stradă… 

Case noi, înghesuite una într-alta, una mai mare – una mai mică, una mai înafară – alta mai înauntru, una un model – alta alt model, o împestrițare care rănește privirea, căci e făcută fără nici un pic de gust, fără să respecte nici un principiu de sistematizare arhitecturală.

Golanii umblă în cârduri prin oraș cu ochii după furat. E destul să se așeze o femeie pe una dintre puținele bănci existente, că lângă ea se așează două specimene cu freza înțepenită în sus, înghesuind-o ca să-i distragă atenția și să-i umble în geantă (sau să i-o ia cu totul ?) Oamenii străzii, destul de mulți, stau și ei la pândă, să vadă vreo singuratică în vreun loc mai puțin circulat. 

Pe plaja înțesată de chiștoace, pietre, capace de sticle etc. etc. urlă cu dușmănie muzica agitată de la o terasă (cel puțin așa era pe plaja de la Belona, unde stăteam cândva ore în șir la soare). Mâncarea se vedea veche și bâzâită de muște cam peste tot pe unde ne-am uitat. 

Am fugit din Eforie-Nord cu regretul că ne-am stricat imaginea unei stațiuni de care ne aminteam cu mare drag.

Poate că v-am amărât și pe voi cu ultima parte a impresiilor de la mare. Iată, ca să vă îndulcesc:
imparatul-papanasilor-foisor-neptun
Împăratul papanașilor, la ”Foișor” din Neptun!

~~~~~~~~

Ați putea să mai vedeți:

10 comentarii:

  1. N-am fost de foarte mult timp la mare si cu atit mai putin m-ar mai atrage dupa ce am citit aici.
    Pacat!
    Cindva a fost, totusi, frumos.
    Ma refer si eu la Eforie Nord.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, a fost frumos, dar nu văd cum ar putea redeveni frumos...

      Ștergere
  2. Acum 3 ani când am petrecut o saptamâna pe litoralul românesc, ne-am cazat în Neptun, însa plaja am facut si în Mamaia. Era luna iunie, abia se deschideau hotelurile, toata lumea era fericita ca a reînceput sezonul la Marea Neagra, lucratorii din toate domeniile erau amabili, plajele erau curate. Si am avut o vreme superba! Am avut noroc:)
    Anul acesta - tot la Marea Neagra, am fost o saptamâna pe plaja de la Sfântu Gheorghe unde a fost SUPERB! si era vârful sezonului estival! Absolut superb! Din toate punctele de vedere! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tocmai! Mamaia și Neptun, ultimii mohicani...

      Ștergere
  3. N-as putea spune de cati ani n-am fost la mare, cred ca mai mult de 15....,dar fara regrete !Frumoasa povestirea ta,impletita cu amintiri si poze !
    Cel mai mult mi-au placut pozele cu pisicuta flamanda si Imparatul papanasilor !!!
    Ce mult i-ar fi placut pisicutei macar un slujitor al imparatului papanasilor....
    Zile frumoase, draga Zina !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cred că i-ar fi plăcut, la cât de multă și de bună smântână îl scălda pe împăratul ăsta... !

      Ștergere
  4. Pacat de o statiune frumoasa ... Imparatul papanasilor arata ca o inghetata :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mare păcat, de toate, Dani...
      Arată, din cauza formei și smântânii. Da' e papanaș, și încă unul ca lumea!

      Ștergere
  5. Aţi punctat foarte bine nişte realităţi foarte triste de pe întreg litoralul românesc. Dacă prin anii '70 aici veneau mulţimi de turişti străini, impresionaţi de modernele staţiuni româneşti, în ultimii ani, totul este sub imperiul improvizaţiei şi al amatorismului. Un fel de bâlci ieftin şi prost, dar cu pretenţii de turism! În ultimii ani am ajuns la Costineşti, dar nu pentru frumuseţea staţiunii, ci pentru că mergem la nişte prieteni dragi de acolo. În rest, staţiunea este un...dezastru, o ruină şi plină de o mizerie cumplită! Poate numai dacă oamenii ar înţelege, în sfârşit, că nu trebuie să mai acceptăm asemenea situaţii şi să respingem lipsa de profesionalism a agenţilor din turism şi din servicii, să mai vedem vreo schimbare în bine. Atâta vreme cât românii "înghit" această bătaie de joc, asta primesc. Mai rău este însă altceva: multora chiar le place mizeria şi ţigănia, căci prin alte părţi nu şi-ar permite să facă tâmpeniile pe care le fac aici! Chiar am auzit pe unii spunând acest dureros lucru.
    Mă bucur că aţi avut parte şi de momente şi locuri frumoase. Este minunat când putem întâlnii şi.... excepţii dătătoare de speranţă.
    Numai bine vă doresc, doamna Zina! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, bâlci jegos, de margine de lume...
      Excepția a fost Neptunul, care și înainte era o excepție...

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !