2015-03-10

Supeul, cina de după spectacol (6)

Bucătărie literară

Urmare la Supeul... (5)

cafe-de-paris-1850
Café de Paris 1850
Evocări, amintiri, anecdote – toate folosite cu măiestrie de Alexandre Dumas-tatăl pentru a reînvia lumea artei culinare și a gurmanzilor, în lunga epistolă pe care i-a adresat-o lui Jules Janin.
În perioada 1830-1850 banii au migrat și lucrurile s-au schimbat în ceea ce privește gastronomia.
Puțini câștigau destui bani pentru a fi cunoscători în ale mesei, adică gastronomi; majoritatea au luat calea de mijloc și au devenit gurmanzi; cei care câștigau bani din când în când au devenit petrecăreți. 
S-a pierdut obișnuința dineurilor și a supeurilor. Au rămas totuși câțiva urmași demni ai lui Grimod și Cussy. Într-o zi, vicontele de Vieil-Castel, unul dintre cei mai fini cunoscători ai artei culinare din Franța, aflându-se într-un cerc din înalta societate, făcu următoarea remarcă: 
- Un singur om poate mânca o cină de cinci sute de franci. 
Cei din jur exclamară: 
- Imposibil ! 
- Se înțelege, continuă vicontele, că prin a mânca înțelegem totodată și a bea. Un fin cunoscător poate mânca o cină de cinci sute de franci. 
- Dumneavoastră, de exemplu ?! 
- Eu sau oricare altul. 
Unul dintre cei prezenți spuse: 
- Eu dau cele cinci sute de franci. Deci să stablim lucrurile. 
- Iau cina la Café de Paris, spuse vicontele, îmi stabilesc cum cred de cuviință meniul, și mănânc pentru cinci sute de franci. 
- Fără a lăsa ceva pe platouri sau pe farfurii ? 
- Ba, o să las oasele. 
- Atunci, mâine, la ora șapte, la Café de Paris. 
În aceeași seară, vicontele a mers să cineze, ca de obicei, la restaurantul cu pricina. După cină, s-a apucat să întocmească lista de bucate pentru  a doua zi. A fost chemat bucătarul șef. Era în miezul iernii; vicontele cerea fructe și trufandale. Vânătoarea era oprită; el a vrut vânat. Bucătarul a cerut un răgaz de opt zile și dineul a fost amânat.  
În seara respectivă, la ora 7, arbitrii s-au așezat la stânga și la dreapta vicontelui. Vicontele începe. Îi sunt aduse douăsprezece duzini de stridii de Ostende, cu o jumătate de litru de vin Johannisberg. Vicontele are poftă de mâncare: mai cere încă odată pe atât. I se aduce apoi o supă din cuiburi de rândunică, pe care o toarnă într-un bol și o bea. 
- Domnilor, azi mă simt în formă și am să-mi fac un chef. 
- Faceți cum doriți. 
- Ador biftecul cu mere. Chelner, un biftec cu mere ! 
Chelnerul privește cu mirare la viconte 
- Credeam că domnul viconte a întocmit deja meniul ! 
- E adevărat. Acest fel este în plus, îl voi plăti separat. 
Este adus biftecul cu mere, pe care vicontele îl devorează până la ultima bucățică. 
- Bun ! Acum peștele! 
I se aduce peștele. 
- Domnilor, spune vicontele, este o varietate de somon din lacul Geneva. Mi-a fost arătat încă viu, fiind adus într-un vas cu apă din lac.Cinci minute mai târziu, nu mai rămăseseră în farfurie decât oasele de la pește. 
- Chelner, fazanul ! comandă vicontele. 
I se servește fazanul umplut. 
- Încă o sticlă de Bordeaux, aceeași recoltă. 
I se aduce cea de-a doua sticlă. Fazanul dispare în zece minute. I se aduce apoi tocănița de grauri. Erau zece grauri, vicontele îi termină din zece înghițituri. 
- Domnilor, spuse vicontele, urmează sparanghelul, mazărea, un ananas și căpșuni. Ca vin: o jumătate de Constance și o jumătate de Xérès de India. Apoi cafeaua și lichiorul, bineînțeles. 
Legumele și fructele au fost mâncate cu conștiinciozitate, vinurile și lichiorul până la ultima picătură.Vicontele ingurgitase întreaga cină într-o oră și paisprezece minute. 
- Domnilor, totul s-a desfășurat corect ? 
Arbitrii au aprobat. 
- Chelner, lista de bucate ! 
În epoca aceea nu se spunea nota de plată. 
Vicontele a aruncat o privire asupra totalului, apoi a trecut lista arbitrilor. Cina aceea costa 548 de franci. Cea mai scumpă fusese supa din cuiburi de rândunică:150 de franci. Băuturile costaseră și ele vreo 165 de franci, tocănița de grauri – 50, fazanul – 40, somonul – 40 și așa mai departe. 
Lista a fost dusă celui care-l provocase pe viconte, aflat într-un separeu. După cinci minute acesta apăru, salută și plăti pariul, șase mii de franci.
Sursa foto 

 Urmează Supeul... (7)

4 comentarii:

  1. o lume de-a dreptul fascinanta!!

    RăspundețiȘtergere
  2. O lume demult apusă, care totuși ne atrage ca un magnet, nu ?! ☺

    RăspundețiȘtergere
  3. In concluzie,trebuie sa stii cum mananci,ceea ce ti-ai propus si ceva in plus !
    A respectat regula de a te scula de la cina...nesatul !
    Minunata povestea, oare astazi ar putea cineva ingurgita toate ingredientele supeului?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că ar putea, n-ai văzut ce a mâncat ?! Stridii, grauri, pește, fazan... Toate ușoare și în cantități nu prea mari. Bine udate cu vin, au mers ! ☺

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !